Am gasit un post pe un blog pe care-l citesc constant si care imi este foarte drag,un post care descrie exact ceea ce simt despre blogul meu (si nu sunt singura se pare). Asta vis a vis de ce spunea Stefan ca scriu posturi care nu ma avantajeaza si ca este deajuns faptul k sunt cantareata! Nu sunt doar cantareata,sunt si om cu bune si rele iar asta este blogul meu personal, nu un site oficial.Cine nu intelege asta nu are ce cauta aici!
"Am blog. Sunt bloger. Am un blog personal ceea ce înseamnă că, pe lângă faptul că sunt cel mai aproape de definiţia şi destinaţia unei astfel de unelte cum a fost ea iniţial concepută, scriu diverse articole, cu subiect sau fără, cu interes general sau fără, cu şi despre mine, cu şi despre cine vreau şi simt eu să scriu. Nu am target. (sic!) Nu am limite (poate de bun simţ şi poate limitele mele de interes personal ca să zic aşa). Acesta este blogul meu personal, este ziarul meu gratuit despre nimic cu răspândire de la mică la foarte mică, este o fiţuică mâzgălită după bunul meu plac lipită pe-un stâlp undeva mult deasupra nivelului ochilor ca să fiu sigură că dacă chiar vrei să o citeşti trebuie să faci puţin efort şi nu îţi bag cu forţa aberaţiile în retină tocmai din acest motiv. Îmi place ideea de a avea blog, îmi place ideea de a scrie pe blog, îmi place ideea că cineva citeşte ce am scris. Nu urmăresc ceva anume având un blog. Scriu constant undeva la mijloc între ce-i considerat rar şi des. Nu sunt coerentă în subiecte şi taguri şi nici nu cred că aş putea fi. Nu ştiu foarte multe despre fenomen în sine dar învăţ pe parcurs. Nu înţeleg încă termenul asociat unor bloguri şi anume "de nişă". Îmi place ideea de a-ţi face publice gândurile şi ideile, binenteles cele pe care simţi că vrei să le faci publice. Incerc sa fiu cat se poate de sincera. Ce scriu e ceea ce traiesc. Poate nu explicat in amanunt ci doar simtit. Nu ma straduiesc sa plac nimanui.
Majoritatea blogurilor care le citesc sunt bloguri personale deşi şi încadrarea asta este vagă.
Nu-mi spune! Ai blog?! Si lumea da ochii peste cap. Va rog să mă iertaţi. Sunt inofensivă de felul meu. Şi-mi place blogul meu frustrat. "
Sursa : my coffee cups
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
10 comments:
da ma...corect, i agree.daca nici pe un blog personal nu poti sa scrii ceea ce vrei nu stiu unde!
una peste alta piesa face toti banii, e BESTIALA!
Sylvia...ma superi.Ai uitat care este scopul nostru?SA NE FACEM VIATA MAI FRUMOASA.Nu vreau sa mai vad ca toate rautatile acestea te ajung.Ignora tot ce-i rau.Eu abia astept sa ma delectez cu ceva frumos si cand...ce vad?
sunt total de acord cu tine sylvia,si daca e sa o luam asa la urma urmei nu trebuie sa conteze prea mult parerea altora,important e sa fii tu bine,sa te simti in largul tau,chiar daca asta inseamna sa fii putin egoist,dar daca tu nu iti vrei binele stai linistita ca altul nici pe departe nu il vrea,asa ca e foarte bine ce faci,citesc blogul tau si sper ca nu te superi daca te adaug in lista mea de blogeri:)
cum sa ma supar ,chiar iti multumesc.pentru mine este un sentiment minunat faptul ca lumea ma citeste si ma descopera asa cum sunt si in spatele scenei.multi se regasesc in ceea ce scriu eu,altii se relaxeaza cu posturile mele,altii plang etc. este uneori socant sa stii ca poti influenta statea de spitit a unui om, chiar si pentru cateva munute!si eu,la randul meu citesc bloguri ale unor persoane pe care nu le cunosc dar care impartasesc momente din viata lor,si-mi place...
Iar eu de cele mai multe ori plang cand citesc ceea ce scrii pe blog ..
ei hai k nu scriu asa des lucruri deprimante!
Hai ca usor usor ii ajungi pe cei de la monden.info la numarul de commenturi :)...
ps:Piesa este super buna,dar nu i se potriveste lui Pink :)
mie imi place tare mult cum o canta!
Multumesc, Sylvia... e bine la tine si m-am instalat confortabil :)
Ah, si Pink... one of my favourites
te mai astept...cu cafeaua!
Post a Comment