Thursday, October 16, 2008

studii despre iubire

“sufletul feminin tinde să trăiască cu o singură axă atenţională, care în fiecare epocă a vieţii sale e fixată asupra unui singur lucru. Pentru a o hipnotiza sau a o face să se îndrăgostească e suficient să-i captăm acea rază unică a atenţiei. În comparaţie cu structura concentrică a sufletului feminin, în psihismul bărbatului se găsesc întotdeauna epicentre. (…) femeia îndrăgostită se frământă de obicei fiindcă i se pare că nu-l poate avea niciodată în faţa ochilor în integritatea sa pe bărbatul iubit. Îl găseşte mereu cam distrat, ca şi cum, venind la întâlnire, şi-ar fi lăsat dispersate prin lume zone întregi ale sufletului. Şi, viceversa, bărbatul sensibil s-a simţit deseori ruşinat văzând că este incapabil de radicalism în dăruirea de sine, de totalitatea prezenţei aduse în dragoste de către femeie. Din această pricină bărbatul ştie că e totdeauna neîndemânatic în dragoste şi incapabil de perfecţiunea pe care femeia izbuteşte să o confere acestui sentiment”.
În opinia lui Jose Ortega y Gasset, “ o dragoste deplină, care s-a născut în adâncul unei persoane, nu poate probabil să moară. Rămâne grefată pentru totdeauna în sufletul senzitiv. Circumstanţele – bunăoară depărtarea – îi vor putea împiedica nutrirea necesară, şi atunci iubirea aceasta va pierde din volum, se va preface într-un firişor sentimental, scurtă vână de emoţie ce va continua să izvorască în subsolul conştiinţei. Nu va muri însă: calitatea ei sentimentală dăinuie intactă. În acea profunzime radicală, persoana care a iubit continuă să se simtă absolut ataşată de fiinţa iubită. Hazardul o va putea duce de colo-colo în spaţiul fizic şi în cel social. Nu contează: ea va continua să fie alături de cel pe care-l iubeşte. Acesta e simptomul adevăratei iubiri: a fi alături de obiectul iubit, într-un Contact şi o proximitate mai profunde decât cele spaţiale. Este o convieţuire de tip vital cu celălalt”.

4 comments:

DeeDee said...

ce frumos :X

idi said...

Dragostea este un concept.
Cateodata am prefera sa o uram, sa nu o mai acceptam in viata noastra.
Dar de cate ori ne-am dorit acest lucru, de cate ori am vrut sa trecem peste o perioada mai grea, parca mai ultima era mai grea ca penultima...am ezitat.
Dar hai sa iti zic ceva, dragostea nu ezita..cand te indragostesti, pana cand nu simti buzele ei/lui pe ceafa, pana cand nu simti acea strange trupeasca, legatura dintre mintile si inimile voastre care va face sa plutiti, sa urcati spre al 9-lea cer..va exista intotdeauna o sfoara care sa va tina intre fericire si singuratate.
Parerea mea singuratatea este un fel de a medita.
Cand esti singur, primul pas pe care il faci, este sa uiti persoana precedenta.
Odata ce ai facut asta, urmeaza sa iti valorifici sentimentele, obiectivele..pana si trupul fizic.
Sa iti analizezi fiecare problema in parte, si sa o rezolvi in ordinea analizei.
Pana la urma si eu iubesc, da..am avut pe cine iubi, dar de ce o iubesc inca? Nimeni nu poate sa raspunda, si nu cred ca sunt singurul care pune astfel de intrebari.
As fi vrut sa-ti raspund la commentul anterior, ca ai vrea sa cunosti mai multe despre 'noi'.
As vrea..dar in momentul acesta nici eu nu stiu de 'noi'...ea sa ratacit..sau probabil a furat vreo harta si acum e pe drumul ei.
Read more from my blog..poate ca nu scriu ca ea, dar sentimentele nu se valorifica.
Mai scrie..imi place!
Weekend placut.

Anonymous said...

IUBIREA...e frumoasa dar complicata.
Parere despre iubire:
http://www.afladespre.ro/iubirea_un-joc-de-noroc-255.htm

sylvia said...

merci de link