Sunt plictisita,obosita,nervoasa,suparata dintr-un milion de motive! incerc mereu sa vad jumatatea plina a paharului dar,in anumite situatii,nu prea exista. si atunci ce ne facem?
Am nevoie de o pauza de la toate mizeriile care se intampla in jurul meu,sunt satula de intrigi,de oameni care imi zambesc frumos si carora si eu trebuie sa le zambesc la fel de frumos astfel devenind o ipocrita.mai rau este ca situatia asta este de comun agreata si stiuta dar pur si simplu nu exista o alta cale convenabila de solutionare a unor "conflicte".n-ati inteles nimic nu-i asa?!
Aseara a fost minunat la GOSSIP,mi-am dat seama inca o data ca mi-e dor de prietenii mei,mi-am facut mustrari de constiinta ca nu le acord suficient timp,am cantat si publicul a cantat cu noi,toti din clubul ala eram pe aceeasi lungime de unda si pentru cateva ore am lasat grijile undeva prin bucuresti!
Am ajuns la maturitatea la care iubesc "dulcea" rutina din viata mea,visele mele destul de simple si(sper eu) realizabile,cafeaua mea,revistele mele home&deco,fericirea numai de mine stiuta!
Anul trecut pe vremea asta (imi amintesc perfect perioada) eram pierduta de mine ,trista din cu totul alte motive,aveam alt tip de probleme cotidiene.intr-un an, am pierdut niste lucruri dar am castigat altele mult mai importante,atunci duceam o lupta,acum duc cu totul alta la fel de importanta dar (probabil) mai putin dureroasa.
Care este marele plus?inelul meu "fermecat" ce mi-a schimbat complet interiorul inimii si care ma face sa zambesc in fiecare seara indiferent daca am castigat sau nu lupta!
ASADAR :"fuck everybody let's get high,the sun will shine !"
11 comments:
Secretul adaptarii mele la viata? Am schimbat disperarile asa cum schimbi camasile.
sylvia, cand iti este greu, uita-te in jur...vei putea vedea printre drogati, betivi, cersetori...si niste batrani...garboviti de timp...unii au fost intelectuali, dar au ajuns sa cerseasca. Nu stiu daca se numeste ironie a sortii, dar pe mine ma misca si oricate probleme as avea, imi dau seama ca l-as mania pe D-zeu daca as continua sa fiu nefericita. In general cand vreau ceva, incerc sa obtin...de mult ori obtin...cand nu-mi convine ceva, incerc sa schimb...mi-e si jena sa te intreb de cate ori ai coborat la metrou in ultimul timp...si nu, nu te judec...doar eram curioasa...sa vezi cati batranei curat imbracati, intind mana dupa un ban, cu capul plecat, si spatele cocarjit, sprijint de ziduri? indiferent de anotimp...nu stiu tu cum esti...dar mie mi se rupe sufletul...recunosc, singurul mijloc de transport cu care mai circul din cand in cand, este metroul...dar doar pentru ca ma misca toate scenele astea...tu esti fericita...n-ai de ce sa fii altfel...ai tot ce-ti doresti sau aproape...cum bine spuneai singura...ai pierdut o lupta dar ai castigat alta cu mult mai importanta...iubesti...nu-i asa ca iubind te simti cu un pas mai aproape de divin? te simti un om mai bun? mai altruist? nu schimba toate astea cu o clipa de pesimism...exista acolo sus cineva care ne cara in spate cand ne e greu...exista prieteni care ne sustin...oameni care cred in noi...atunci cand poate nici noi nu mai avem curaj s-o facem...
Avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici ; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate
[b]Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. [/b]
Am învatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata; am adaugat ani vietii, dar nu viata anilor.
Am ajuns pana pe luna si înapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada, sa facem cunostinta cu un vecin.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe în vitrine, dar nimic in interior.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine, pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Nu esti singura care esti trista, suparata .. ma acompaniez si eu spunandu-ti ca, sunt trista, plictisita, nervoaa .. simt cum toate visele mele se spulbera si nimic din ceea ce mi-am propus nimic nu-mi iese, probabil la fel simti si tu, nu?? E greu stiu asta .. acum simt ca, tot ceea ce ieri era important pentru mine, azi mi-e indeferent .. plang acum pentru ca, azi am avut o zi urata .. sunt foarte trista .. deci, asa cum vezi Syl, nu esti singura .. dar, ai incredere, ia-te dupa vorba mea: ,, Toate au pe lume un sfarsit " .. ,, Uneori viata e de neinteles, ea nu iarta si tu nu ai de-ales ", acest vers este dintr-o melodie ff frumoasa si trista in acelasi timp, dar, acest vers spune un mare adevar!!
te pup dulce Syl!
hmm...ai dreptate ca nu mereu viata e roz...sau placuta cum ne-o dorim toti...dar ..e bine ca niciodata sa nu-ti pierzi optimismul..si sa incerci sa vezi in continuare partea plina a paharului,chhiar dak el e mai mult gol;)
nu e bine ca ceilalti sa-ti vada slabicinile..pt ca apoi sa profite de pe urma lor...
capul sus...si life is beutiful!:):*
uneori mai am si eu nevoie de o pauza,dupa data de 16 o voi avea ! pana atunci mai sunt un milion de lucruri de rezolvat.punct si de la capat...........
imi imaginez cat iti este de greu. toata lumea vrea sa ajunga undeva departe dar pentru asta trebuie multa munca, stres, la un momentat iti vine sa tipi si sa lasi totul balta. Dar e foarte important sa treci peste astfel de momente si sa mergi mai departe. de exemplu tu ti-ai inceput post-ul intr-un ton total negativ, dar pe parcurs (cred) ca ti-ai dat seama ca ai realizat multe, ai prietenii si fanii alaturi de tine si cel mai important ai o persoana iubita alaturi de tine care te sustine. Hang in there si asa cum ai zis tu foarte bine la sfarsit: fuck everybody let's get high,the sun will shine! (doar o viata avem sa o traim si sa ne bucuram de ea:p )
hey,
nu am mai intrat pana acum pe blogul tau.. nu stiu de ce.. adica stiu de ce dar nu vreau sa zic aici :)) ..
mi se pare destul de marfa ca iti faci timp sa intri pe bloguri de muzica sa raspunzi la comentarii si sa interactionezi direct cu lumea online :) .
Da-mi un mail si continuam acolo.. :P
Dave
lol pimpmyevents@yahoo.com. ma bucur ca imi scrieti,mai mult decat va imaginati.dave,nu stiu cu cine am onoarea!
email sent :)
Post a Comment